|
Mergi pe strada, ploua, card de masini, nervi, claxoane, injuraturi. Dintr-o data, totul devine limpede, intri intr-o stare de Nirvana cum nu ai mai trait de multa vreme. De ce? Cum de ce? Pentru ca vezi pe un gard intreg, dintr-un capat in celalalt, un singur afis, repetat obsesiv.
Titlul este penetrant, simti ca ti se ridica parul in cap: “Toamna manelelor”. Ramai in extaz si, daca din spate nu te-ar claxona prelung un co-participant la trafic, nu te-ai mai misca. Esti hipnotizat, dar o injuratura de la un ascultator al genului amintit te readuce cu picioarele pe pamant. Parul din cap ramane insa facut permanent.
Au venit (sau vor veni) in acest an in Romania trupe si cantareti de toate genurile. Batranii de la Rolling Stones au electrizat un intreg stadion. Meseriasul Akon, coborat din reclame, a incins nisipul plajei de la Mamaia incat toti spectatorii s-au aruncat, la final, in apa. Coolio, cam trecut, dar inca in putere muzicala, a dat peste cap circulatia in zona unui club. A mai venit si un nene de la Depeche Mode si a mixat pana cand a cazut curentul in partea respectiva a Capitalei.
Beyonce a facut din Cluj, pentru o seara, capitala muzicii, iar Pet Shop Boys i-au pus deja pe jar pe fanii care, in anii 80-90, ar fi cantat “Go West” nu doar la figurat, ci si la propriu. Niste frati chimici (sau chimicali?) ne-au reamintit ce inseamna muzica de calitate, iar Muse, i-am lasat special la urma, au innobilat cu prezenta lor Stadionul National de Rugby Arcul de Triumf.
Unde aproape 12.000 de oameni au stat pana la miezul noptii pentru un triumf al sunetului si versurilor de calitate langa Arcul de… Triumf.
Ei bine, dragii mei, totul paleste in fata acestui eveniment planetar: “Toamna manelelor”. In primavara a fost un concert similar, intitulat si mai sugestiv: “Stapanul manelelor”. E adevarat, stapanul in cauza s-a dovedit a fi un solist cu nume de… mezel, dar audienta a fost consistenta. Cu alte minuni si pusti, manelele fac inca sali pline (nu stadioane, din fericire).
N-am nimic cu genul, desi, recunosc, sunt marcat de o experienta personala cu vecinii de deasupra, in urma cu cativa ani. Insa nu ma vor convinge niciodata versuri de genul: “Am o gagica smechera Si cand vrea ea ma dispera Stie sa faca amor Ca si la televizor Amor, amor, parca-s la televizor Te aleg pe tine si te duc in dormitor Sar scantei, vino sa ma iei Pana dimineata ai de la mine tot ce vrei.”
Ca sa nu mai spun ca Eminescu s-ar simti umilit de creatii gen: Am o gagica belea Imi da bani sa stau cu ea Are masina mortala, I-a bagat pe toti in boala Imi place in discoteca, cand mai dau de vreo bruneta Dar cand imi e viata mai dulce, ea ma lasa si se duce. Baietii de prin cartierele gen Bronx ar spune, simplu: Respect:-)
Raportandu-ne la textele de mai sus, melodia Gloriei Gaynor, “I will surivive” este o lalaiala penibila, care nu se va ridica niciodata la nivelul de manea. Gloria nici nu si-a dorit acest lucru, desi a cantat si in Romania recent. Cu toate acestea, aceasta melodie, “(I Can't Get No) Satisfaction” de la Rolling Stones si “Personal Jesus” de la Depeche Mode (ca sa dau doar 3 exemple – ascultate recent, live, in Romania) au ramas si vor ramane mai mult de o toamna in inima si pe casetele, CD-urile sau DVD-urile noastre. Pentru ca, dragi cititori, cultura superficiala este doar conjuncturala, in vreme ce arta adevarata rezista in timp.
Nu uitati ca Romania este (si) altfel! Profunda, precum arta adevarata.
|
Add as a Friend
Send Message
Leave Comment
Add to Favorites
Use This Skin
Report Abuse
